strategii didactice

Definirea strategiilor didactice în învățământul preșcolar

Autor: prof. Smaranda Crîșciu
Grădinița P.N. Surducu mic, com. Traian Vuia, jud. Timiș

În procesul de învățământ, educatoarea şi elevii acţionează prin intermediul unor metode de predare-învățare, în mod diferit, în funcție de obiectivele operaționale propuse, obţinându-se diferenţe esenţiale în pregătirea copiilor.
Dirijor al procesului educaţional, educatoarea apelează la o serie întreagă de instrumente care facilitează, accelerează și face profitabilă asimilarea şi aplicabilitatea informaţiilor, priceperilor şi deprinderilor. Rezultatele obţinute de educat sunt în relaţie directă cu tehnologia şi metodologia didactică, cu procedeele, mijloacele, tehnicile, modurile și formele de organizare, pe scurt, cu strategia didactică utilizată. (more…)

Strategiile didactice

Autor: prof. Emilia – Mihaela Dumitrescu
Şcoala Gimnazială Bârseşti, com. Tigveni, Argeş 

Conlucrarea profesor – elev se realizează prin strategiile didactice. Strategiile didactice reprezintă un ansamblu de procedee prin care se realizează conlucrarea dintre profesor şi elev în vederea predării şi învăţării unui volum de informaţii, a formării unor priceperi şi deprinderi, a dezvoltării personalităţii umane. Aceasta urmăreşte apariţia şi stabilizarea unor relaţii optime între activitatea de predare şi cea de învăţare potrivit particularităţilor de vârstă şi individuale ale elevilor şi condiţiile concrete unde are loc această învăţare.

Strategiile didactice nu trebuie reduse la o simplă tehnică de lucru ci reprezintă expresia personalităţii profesorului, sunt o componentă a stilului de predare ce caracterizează fiecare profesor.

Strategiile didactice cuprind metode şi procedee specifice: (more…)

Atractivitatea metodelor moderne în cadrul lecțiilor de istorie

Autor: prof. Horodincu Anișoara
Școala cu clasele I-VIII Draxini, jud. Botoșani

Centrarea demersului didactic pe elev este susținută de mai multe elemente prezente în programele școlare; așa sunt competențele și activitățile de învățare.

Profesorul de istorie  are misiunea de a găsi răspunsuri la problemele care apar chiar în cadrul orelor de istorie, el și elevii săi trebuie să desfășoare o varietate de activități: să interpreteze, să abordeze probleme sensibile și controversate ale istoriei, să utilizeze surse istorice de orice fel pentru a determina înțelegerea evenimentelor, faptelor istorice.

Istoria ca disciplină de învățământ contribuie la formarea gândirii logice, a spiritului critic prin formarea deprinderilor de a sintetiza, argumenta și interpreta în mod obiectiv fenomenele istorice. Dezvoltarea gândirii critice constituie un important obiectiv de tip formativ și se realizeză prin folosirea cu precădere a unor strategii activ-participative.

Stabilirea strategiilor didactice este rezultatul deciziei fiecărui profesor, dar care trebuie să țină seama de câteva condiționări, cu rol de repere, așa sunt:

- condiționări de natură psihologică care vizează particularitățile psiho-sociale ale elevului (nivelul de dezvoltare intelectuală, caracteristici ale personalității, motivația) și nivelul de aspirație al cadrului didactic .

- condiționări de natură epistemologică (o bună pregătire a domeniului de specialitate).

- condiționări  de natură pedagogică( metodele, mijloacele folosite pentru formarea și consolidarea competențelor, cunoașterea modalităților prin care activitățile de învățare pot contribui la formarea abilităților). (more…)

Tehnici de evaluare a randamentului şcolar la matematică (II)

Autor: prof. înv. primar Antoaneta Onel
Școala cu cls. I-VIII, Sagna, Neamț 

- continuare din nr. 6 – 

II.  SEMNIFICAŢIILE CONCEPTULUI DE RANDAMENT ŞCOLAR

 Randamentul şcolar exprimă eficienţa procesului de predare-învăţare la un moment dat şi la sfârşitul unei periode de şcolarizare a unui ciclu, grad, profil sau formă de învăţământ, fiind evidenţiat de estimarea raportului dintre rezultatul didactic ideal(şi necesar) proiectat în documentele şcolare şi rezultatul didactic obţinut în pregătirea elevilor.(Ioan Bontaş)

Evaluarea randamentului şcolar presupune valorificarea tuturor operaţiilor analizate anterior, ţinând seama de următoarele criterii:

- rezultatele şcolare (interpretate în sens cantitativ şi calitativ)
-comportamentul elevului (privit în sens psihologic şi pedagogic)
-succesul şcolar (analizat în raport de obiectivele generale şi de progresul sau regresul realizat individual şi colectiv)
-calitatea procesului de învăţământ (comportamentul cadrelor didactice şi elevilor, reuşita şcolară)

Evaluarea rezultatelor muncii şcolare evidenţiază valoarea, nivelul, performanţele şi eficienţa eforturilor depuse de toţi factorii educaţionali şi randamentul muncii de învăţare. Randamentul şcolar este evidenţiat de rezultatele calitative şi include evaluarea rezultatelor obţinute sub toate laturile personalităţii elevului, inclusiv eficienţa pregătirii în plan social.

Randamentul şcolar priveşte succesele şi insuccesele şcolare. Condiţiile unui randament şcolar bun sunt:

-nivelul şi calitatea conţinutului învăţării
-calitatea pregătirii profesionale
-calitatea metodelor şi mijloacelor de predare-învăţare
-modul de organizare a timpului liber al elevilor
-motivaţia învăţării
-calitatea relaţiei cadru didactic – elev
-existenţa condiţiilor de studiu
-calitatea influenţei educaţiei, a factorilor educatori (familie, mass-media), a sănătăţii elevilor, a calităţii evaluării cunoştinţelor

III.  TEHNICI DE EVALUARE A RANDAMENTULUI ŞCOLAR 

Strategiile de evaluare reprezintă moduri de alegere şi combinare a metodelor, tehnicilor şi probelor de evaluare a randamentului şcolar şi de stabilire a momentului în care ele se aplică în conformitate cu obiectivele urmărite şi cu conţinuturile selectate. În funcţie de cantitatea de informaţie încorporabilă de către elevi, analiştii au stabilit două tipuri de evaluări: parţială şi globală. În funcţie de perspectiva temporală, se identifică: evaluarea iniţială, continuă şi finală. Iar în funcţie de sistemul de referinţă pentru emiterea valorilor, delimităm: evaluarea clasificatorie şi autocentrică. (more…)

Studiu de specialitate – Valențe formative ale strategiilor didactice în lecția de geografie

Autor: instit. Antoaneta Onel
Școala cu clasele I-VIII, Sagna, Neamț

În condiţiile în care activitatea  didactică a cunoscut o serie de transformări- privind finalităţile, baza materială, legislaţie, influenţa mediului social-  şi procesul concret de istruire, realizat prin activitatea  creatoare a cadrului didactic, a fost marcat de utilizarea mai frecventă a unor metode şi mijloace mai eficiente. Voi detalia în lucrarea de faţă câteva dintre aceste metode şi mijloace.

HĂRŢILE ŞI  GLOBUL GEOGRAFIC

Folosirea hărţii şi a globului geografic în lecţii  constituie unul dintre mijloacele cele mai importante în predarea geografiei. Munca cu harta oferă posibilitatea de a înţelege caracteristicile fenomenelor geografice şi dimensiunile acestora. Harta redă într-o singură privire imaginea sugestivă a obiectelor şi fenomenelor, întinderea şi repartizarea lor în spaţiu. Hărţile  utilizate în orele de geografie sunt: fizice, economice, politico- administrative, hidrografice. Harta având numai contur poate fi utilizată şi în cadrul muncii independente a elevului sau în evaluare ca şi hărţile din atlase  sau din manuale.  (more…)