Studiu de specialitate – Aspecte ale stilului în romanul “Ion” de Liviu Rebreanu

Autor: prof. Vatamaniuc Luminiţa Corina
Colegiul Tehnic ”Petru Muşat”, Suceava

„Realitatea a fost pentru mine numai un pretext, pentru a-mi putea crea o altă lume, nouă, cu legile ei, cu întâmplarile ei ” (Liviu Rebreanu – Mărtursiri)

Apariţia romanului „Ion” în 1920 a fost apreciată de critica literară drept o reuşită artistică a lui Liviu Rebreanu care dădea astfel literaturii române o capopdoperă. Dar în acelaşi timp s-a enunţat şi ipoteza conform căreia Rebreanu este un arhitect, un abservator obiectiv al lumii descrise, şi mai puţin un artist al cuvântului, preocupat de limbajul expresiv. De altfel, în numeroase interviuri, profesiuni de credinţă sau pagini de jurnal, Rebreanu însuşi mărturisea că n-a urmărit în creaţia sa exprimarea plastică, ci surprinderea adevărului vieţii.
La o analiză a romanului din acest unghi doi mari critici literari, George Călinescu şi Şerban Cioculescu au ajuns la aceeaşi concluzie:”Fiindcă fraza e lipsită de culoare, deşi observarea limbajului ardelenesc e făcută cu foarte mare exactitate, scrisului lui L. Rebreanu i s-au refuzat meritele artistice. Totuşi le are într-anume înţeles. Ion e opera unui poet epic.” (1), „Calităţile constructorului sunt superioare acelora ale scriitorului, arhitectura apare grandioasă chiar dacă scrisul ne-ar putea dezamăgi prin cenuşiul său.” (2) Continuarea

Studiu de specialitate – De la didactica informativă la didactica formativă

Autor: prof. Tița Ilona
Liceul Tehnologic Roșia de Amaradia

În perpectiva învățării permanente, a învăța nu mai poate însemna a asimila un set de informații, oricât de importante ar fi acestea la un moment dat sau într-un context dat. Învățarea devine un proces de construcție de experimentare. Asimilând un conținut didactic dat, copilul experimentează de fapt cu sine însuși. Acest proces necesită asigurarea unui exercițiu didactic adecvat, a unui univers în care copilului să-i fie recunoscut “dreptul” de a face propriile experiențe de a încerca propriile idei, de a greși, de a avea propriul ritm, propriile preferințe si antipatii.
O consecință importantă este aceea ca predarea de informații ori deprinderi nu mai poate reprezenta centrul activității didactice. Copilul însuși, cu propriile experiente, idei si rătăciri trebuie să ocupe acest loc. Cosider că așa numiții elevi “slabi” sunt pur și simplu aceia care nu au beneficiat de “spațiul didactic” care le-ar fi fost necesar și la care ar fi avut dreptul. Continuarea

Studiu privind gradul de implicare a părinților în educația copilului

Autor: prof. ing. Omer S. Sevinci
Colegiul Tehnic de Marină “Al. I. Cuza”, Constanţa

Studiul de faţă abordează o problemă de actualitate şi anume gradul de implicare a părinţilor în educaţia copilului. Performanţele şcolare ale elevului se constată cu ajutorul studiului că sunt într-o strânsă legătură cu implicarea activă şi responsabilă a familiei. În condiţiile în care mulţi părinţi îşi neglijează rolul esenţial pe care îl au în educaţia propriului copil consider că se impune studierea amănunţită a gradului de implicare al acestora în strânsâ colaborare cu şcoala.
Tema propusă pentru studiu: Implicarea părinţilor în educaţia copilului
•Locaţia: Colegiul Tehnic de Marină “Al.I.Cuza”, Constanţa
•Eşantionul: 70 elevi, 70 părinţi
Obiectivele cercetării
a) Obiectiv general:
– analizarea influenţei gradului de implicare a părinţilor în educaţia copilului asupra performanţelor şcolare ale acestuia
b) Obiective specifice: Continuarea

Studiu de specialitate – Competenţe specifice şi activităţi de învăţare la geometrie

Autor: prof. Darie Gabriel
Colegiul Agricol şi de Industrie Alimentară ”Vasile Adamachi”, Iaşi

Programa şcolară de matematică pentru gimnaziu indică competenţele specifice pentru fiecare an de studiu, dar şi conţinuturile prin care pot fi atinse. Pentru a da un suport adecvat programa oferă exemple de activităţi de învăţare asociate competenţelor specifice, pentru fiecare unitate de conţinut din anii de studiu. Programa şcolară matematică ciclul inferior al liceului oferă doar exemple de activităţi de învăţare asociate competenţelor generale.
Studiul de specialitate prezent propune o corelare a activităţilor de învăţare cu competenţele specifice, respectiv conţinuturile învăţării pentru clasa a IX-a, trunchi comun la geometrie.
INTRODUCERE
Competenţele generale reprezintă un ansamblu structurat de cunoştinţe şi deprinderi pe care şi-l propune să-l creeze şi să-l dezvolte fiecare disciplină de studiu, pe întreaga perioadă de şcolarizare. Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu, sunt deduse din competenţele generale şi sunt etape în formarea acestora. Conţinuturile învăţării sunt mijloace prin care se urmăreşte formarea competenţelor specifice şi, implicit, a competenţelor generale propuse. Ele sunt organizate tematic, în unităţi de conţinut. Exemplele de activităţi de învăţare sugerează demersuri pe care le poate întreprinde profesorul pentru formarea competenţelor specifice. Continuarea

Studiu de specialitate – Legi de compoziţie sau polinoame

Autor: prof. Darie Gabriel
Colegiul Agricol şi de Industrie Alimentară ”Vasile Adamachi”, Iaşi

În cadrul probei scrise la matematică a examenului de bacalaureat la subiectul II, exerciţiul 2, i se propune absolventului abordarea unei aplicaţii de la unul dintre capitolele: Legi de compoziţie sau Polinoame. Discuţiile avute cu elevii din anii terminali de-a lungul timpului indică preferinţa acestora pentru legi de compoziţie, aplicaţiile cu polinoame fiind considerate mai dificil de abordat de către aceştia.
Studiu de specialitate prezent propune analiza subiectului II, exerciţiul 2 propus în variantele de bacalaureat la matematică tehnologic din anii anteriori. Ipoteza este că în cazul ambelor capitole anterior prezentate sunt aplicaţii tip care se repetă, cunoaşterea detaliată a modului lor de rezolvare fiind esenţială pentru absolvent.
Pentru verificarea ipotezei enunţate au fost analizate 20 de variante de bacalaureat: subiectele de la bacalaureatul din vară (iunie-iulie) şi toamnă (august) din anul 2010 până în 2014, subiectele de la bacalaureat sesiunea specială (olimpici) din anul 2012 până în 2015, modelele de subiecte de bacalaureat propuse de minister din anul 2010 până în 2015. Continuarea

Studiu de specialitate – Cultura nucului în sudul judeţului Olt

Autor: prof. Vlad Aneta
Colegiul Naţional Agricol ”Carol I’’ – Slatina

Nucul face parte dintr-o grupă de plante pomicole cunoscută sub numele de «nucifere» alături de alte plante valoroase cum ar fi alunul, castanul sau migdalul. Toate aceste specii pomicole au fructe numite nuci false, de la care se consumă miezul.
Nucul comun (denumirea botanică Juglans Regia), cultivat în sudul judeţului Olt este cunoscut şi sub numele de «nucul carpatin», «nucul persan» şi este un arbore viguros cu o înălţime de pînă la 30 de m. Diametrul coroanei poate ajunge pînă la 28 – 30 de m şi este foarte deasă. Longevitatea vegetală a nucului poate ajunge pînă la 450 de ani, iar în unele cazuri excepţionale poate fi de două sau chiar de trei ori mai mare. Importanţa pomicolă rezidă în valoarea alimentară a fructelor, nucile constituind un aliment complet şi concentrat; ele conţin substanţe grase, substanţe proteice, substanţe minerale, vitamine, hidraţi de carbon etc.
Ca plantă tehnică, nucul asigură materia primă pentru numeroase ramuri ale industriei. Miezul de nucă se poate consuma proaspăt, în produsele de patiserie, iar datorită conţinutului mare în grăsimi din el se obţine un excelent ulei comestibil şi tehnic, care, fiind sicativ, este folosit în pictură, pentru fabricarea cernelii tipografice, a săpunului de lux, în obţinerea a numeroase produse farmaceutice şi cosmetice. Continuarea

Studiu de specialitate – Combaterea integrată a bolilor și dăunătorilor

Autor: prof. Vlad Aneta
Colegiul Naţional Agricol ”Carol I’’ – Slatina

Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din agricultură este o metodă care s-a elaborat ca o reacţie la folosirea excesivă a pesticidelor organosintetice şi mai ales a celor cloroderivate (DDT, HCH, etc.). După cum s-a constatat, utilizarea pe scară largă a acestor produse prezintă numeroase efecte secundare negative, cum sunt:
•Poluarea mediului ambiant;
•Apariţia de forme rezistente;
•Înmulţirea în masă a unor dăunători cunoscuţi altădată ca inofensivi;
•Distrugerea echilibrului biologic natural.
Combaterea integrată reprezintă un sistem de reglare a populaţiilor de dăunători, care ţinând seama de mediul specific şi de dinamica speciilor luate în considerare, foloseşte toate tehnicile şi metodele corespunzătoare într-un mod cât se poate de compatibil, pentru a menţine dăunătorii la un nivel la care să nu producă daune economice. Prin cercetările efectuate în diferite ţări, s-a ajuns la concluzia că lupta integrată nu trebuie să se bazeze pe organisme izolate dintr-un ecosistem, ci pe toate organismele vegetale şi animale (flora şi fauna) ce populează agrobiocenoza respectivă, cu toate legăturile reciproce existente între ele. Continuarea

Studiu privind modificarea comportamentului elevilor prin implicarea în activităţi şi proiecte

Autor: prof. ing. Omer S. Sevinci
Colegiul Tehnic de Marină “Al. I. Cuza”, Constanţa

Acest studiu are la bază ideea existenţei unei corelaţii între manifestările violente ale elevilor şi implicarea acestora la activităţi extracurriculare. Deşi situaţiile de violenţă în familie sunt tot mai des întâlnite şi în mod cert influenţează negativ comportamentul copilului, se porneşte de la ideea de acţiune a factorilor educativi în scopul corijării prin educaţie.
I. MOTIVAŢIA CERCETĂRII
Problema manifestărilor violente în mediul şcolar rămâne o temă de cercetare actuală deoarece creează dificultăţi reale în asigurarea unui climat favorabil învăţării în şcoală. Acest studiu are la bază ideea existenţei unei corelaţii între manifestările violente ale elevilor şi implicarea acestora la activităţi extracurriculare. Cu alte cuvinte, chiar dacă factorii familiali au influenţat în mod negativ comportamentul elevului, acesta poate fi corijat prin educaţie (prin participarea la activităţi extracurriculare, proiecte , etc).
II. OBIECTIVELE ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII Continuarea

Cuprins Nr. 50 / mai 2015

  • Sensul pedagogic al disciplinei şcolare
  • A fi profesor … dăruire, talent sau profesie?
  • Aspect in English grammar
  • Învăţământ tradiţional sau învăţământ modern
  • La couleur ROUGE dans la publicité
  • La publicité dans les classes de français
  • Types d’exercices pour l’exploitation de la publicité pendant les classes de français
  • Utilizarea recompenselor în grădiniţe
  • Rolul şi importanţa activităţilor extracurriculare
  • Studiu de specialitate – Rolul educaţiei ecologice la vârsta preşcolară
  • Studiu de specialitate – Rolul jocului în structura activităţilor instructiv-educative
  • Personalitatea şcolarului şi modelarea ei prin factori psihosociali
  • Locul şi rolul lecţiilor de limba română în învăţământul primar
  • Delimitări conceptuale – joc, joc didactic
  • Valenţele jocului didactic
  • Jocul didactic – metodă de activizare a copilului în învăţământul primar
  • Jocul didactic, eficient în dezvoltarea vorbirii elevilor  din ciclul primar
  • Calităţile criticului literar
  • Creativitate şi interdisciplinaritate în organizarea şi desfăşurarea unei excursii şcolare
  • Nichita Stănescu – Poezia – Eternul doi
  • Profesorul de sprijin, „sprijin” în educarea copiilor aflaţi în dificultate
  • Abordarea la clasă a textelor epice
  • Bogățiile și frumusețiile Țării Maramureșului
  • Comunicarea în procesul educaţional
  • Metode active şi interactive în predarea matematicii  la clasele primare
  • Studiu de specialitate – Care este rolul activităţilor de povestire în grădiniţe
  • Studiu de specialitate – Importanţa jocului la preşcolari
  • Studiu de specialitate – Particularităţi ale memoriei la vârsta preşcolară
  • Studiu de specialitate – Rolul jucăriei în jocurile de creaţie
  • Studiu de specialitate – Effective Use of ICT in Education
  • Noi abordări în predarea – receptarea textului literar
  • Conflictul, dimensiune a comunicării
  • Studiu de specialitate – Tentaţia lexicalizării feminine în discursul mass-media
  • Parteneriatul grădiniţă – familie – cheia de succes a activităţilor
  • Jocurile de mişcare la grădiniță
  • Compréhension orale et apprentissage de la langue français
  • Portofoliul școlar ca metodă de evaluare  specifică limbilor străine
  • Studiu de caz
  • Studiu de specialitate – Cultivarea interesului copiilor pentru cunoaşterea mediului înconjurător şi ocrotirea lui
  • Studiu de specialitate – Jocul didactic
  • Studiu de specialitate – Protejarea mediului înconjurator  de către copii
  • Mobbing-ul în grădiniță
  • Relaţiile interpersonale în sistemul educaţional
  • Activităţi de tip outdoor în grădiniţă
  • Contribuţia activităţilor extraşcolare la dezvoltarea personalităţii copiilor
  • Apa, izvor de viaţă
  • Poluarea biologica a aerului
  • Studiu de specialitate – Microflora aerului din şcoli
  • Studiu de specialitate – Stafilococul auriu, indicator al gradului de poluare a aerului
  • Studiu de specialitate – Incluziunea şcolară a copiilor cu C.E.S.
  • Studiu privind influenţa şcolii în educarea creativităţii elevilor
  • Studiu privind modificarea comportamentului elevilor prin implicarea în activităţi şi proiecte
  • Stimularea creativităţii elevilor prin activităţile extracurriculare
  • Modalităţi concrete de abordare a educaţiei ecologice în învăţământul primar
  • Rolul şi importanţa metodelor interactive
  • Rolul activităților integrate în învățământul primar
  • Valoarea formativă a basmelor
  • Promovarea metodelor interactive în învățământul primar
  • Relaţia părinte-copil-educatoare, educatoare-părinţi, modalităţi de realizare a unei educaţii de calitate
  • Modalităţi de realizare a educaţiei ecologice în grădiniţa de copii
  • Rolul jocului în dezvoltarea aptitudinilor sociale şi emoţionale
  • Funcţiile managementului educaţional
  • Importanța folclorului românesc
  • Formarea conduitei şi conştiinţei morale a copiilor
  • Aptitudinea de şcolaritate
  • Curriculum diferenţiat şi personalizat
  • Managementul – știință și artă
  • Specificitatea cercetării pedagogice
  • Stiluri manageriale
  • Importanţa modelului educaţional în formarea conduitei morale a preşcolarului

Continuarea

Cuprins Nr. 49 / aprilie 2015

  • Studiu de specialitate – Drepturile copilului în documente  de drept internaţional
  • Studiu de specialitate – Cunoaşterea şi dirijarea elevului  pentru stimularea creativă
  • Studiu de specialitate – Violenţa în şcoală – realitate sau ficţiune
  • Studiu de specialitate – Textul epic în învăţământul gimnazial
  • Le discours argumentatif
  • Le discours narratif
  • Documentul autentic în predarea limbilor moderne
  • Le discours descriptif
  • Festivals et carnavals en France
  • Studiu de specialitate – Les activités ludiques en classe de FLE

Continuarea

Studiu de specialitate – Suflul mereu nou al clasicului Eminescu

Autor: prof. Mera Daniela
Colegiul de Industrie Alimentară ,,Elena Doamna”, Galaţi

Eminescu validează o particularitate a spiritualităţiiromâneşti: legătura indestructibilă între modernitate şi clasicitate, regăsită la cei mai valoroşi creatori. Clasicismul se oglindeşte printr-o perspectivă de dulci proporţii, prin armonia aproape cosmică între fiinţa umană şi natură. Elementele care, în creaţia populară, reliefează aceast aspect al vieţii, tărâm al clasicităţii, îndeosebi la români, sunt frunza verde şi codrul. Folclorul se constituie într-un spaţiu al clasicităţii. În creaţia eminesciană se proiectează simultan dimensiunea clasică, dar şi cea modernă.
Tot ceea ce la Eminescu ilustrează cuprinzător natura, vegetalul, împletind elementele senzorialului, toată abundenţa de senzaţii tactile, olfactive, auditive, vizuale, tot acest cumul de senzaţii de concret senzorial pentru crearea ambianţei în care se desfăşoară ora de iubire poate fi asimilat cu poezia simbolistă, ramură a creaţiei moderne de la sfârşitul secolului al XIX-lea. În acest sens, măsura în care miresmele, sunetele, culorile interferează, exprimă un Eminescu deschis spre înnoire. În clipele de dragoste din sublima oră de iubire, se descoperă ceea ce critica modernă apreciază a fi o vară a erosului, o admirabilă împlinire, în realitate armonizarea fiinţei cu ceea ce înseamnă forţa germinativă a erosului în univers.
În Scrisoarea IV, de pildă, prima parte adânceşte sensurile erosului poetului, cu dorinţa intensă pentru împlinirea absolutului în iubire; cea de-a doua, teribila prăbuşire, mirajul iubirii. Scena de iubire între castelană şi cavaler se produce într-o atmosferă văratică. Acest lexem înglobează cuprizător erosul plenar, petrecut în ambianţa regenerativă a naturii, care exaltă de plăcerea sevelor pământului. Pe lac plutesc dalbe lebede, împrejur flori gingaşe anină printre zăbrelele balconului, roze de Şiraz, de un roşu-viu şi liane felurite risipesc pete de culoare, totul este vegetal, înţesat de frumuseţe, pace, în iarba înflorită ,,somnoros suspin-un greier“. ,,E atâta vară-n aer, e atât de dulce zvonul“ …
Cântecul greierului, murmurul naturii sunt percepute auditiv plenar. Mireasma ierburilor este resimţită peste tot, trandafirul se proiectează peste coardele chitarei. Natura sublimă din noaptea de vară este însufleţită de eros. În viziunea poetului, virtuala întâlnire de dragoste s-ar fi petrecut, membrii cuplului ar fi plutit pe ape, iubirea s-ar fi reflectat pe natura atotcuprinzătoare, pe cosmos. Într-o fericire deplină, ei trec dincolo de tărâmul care delimitează realul de ireal.
În Sara pe deal, de pildă, o împletire de imagini vizuale, auditive, cinetice ţes diferite traiectorii în locul dintre vale şi deal unde se regăsesc îndrăgostiţii. El, din vale, se precipită spre vârful dealului unde, ca pe un munte cosmic vegheat de salcâm ca de un arbore al vieţii, de un axis mundi, ea îl aşteaptă.Întâlnirea nu se realizează însă. Splendida imagine finală, de o candoare şi un hieratism rar, izvorăşte dintr-o accelerare a unei fantezii aprinse spre un viitor stăvilit pentru a prelungi nesfârşit utopica clipă de dragoste: ,,Ne-om răzima capetele unul de altul/ Şi surâzând vom adormi sub înaltul,/ Vechiulsalcâm.//“. (FRAGMENT)

Studiu de specialitate – Modalitatea de reflectare a temei naturii în opere literare românești aparținând genului epic, dramatic și liric din „Literatura pentru copii”

Autor: înv. Oprea Ramona Mirabela
Școala Valea Satului, com. Grajduri, jud. Iași

Dintotdeauna între om și natură a existat o legătură specială fără de care viața nu ar fi fost posibilă. Natura a fost când element protector, când înzestrată cu puteri magice, dar întotdeauna un element constant ce a stârnit admirație și inspirație pentru marii scriitori. Participarea naturii la stările sufletești ale oamenilor este reliefată în diverse opere literare. Printre marii scriitori care au evocat natura în operele lor literare amintim pe : Mihail Sadoveanu – „Baltagul” (operă epică), Ion Luca Caragiale – „O scrisoare pierdută” (operă dramatică) și pe Mihai Eminescu – „Dorința” (operă lirică). Continuarea

Studiu de specialitate – În lumea fără sfârșit a basmului

Autor: prof. Nicolaș Ana-Maria
Liceul Teoretic „Brassai Samuel”, Cluj-Napoca

După expresia lui G. Călinescu, basmul reprezintă „o oglindire a vieţii în moduri fabuloase [..] un gen vast, depăşind cu mult romanul, fiind mitologie, etică, ştiinţă, observaţie, morală etc”. Basmul este pus, cu alte cuvinte, sub semnul unei viziuni totalizatoare, ce-şi asumă competenţele unui tipar mitic, iniţiatic, astfel încât depăşeşte un singur cod narativ (imprimat de specia literară pe care o reprezintă) şi îmbrăţişează vast întreaga producţie a genului epic.
Fiind deopotrivă creaţii populare şi culte, basmele sunt asimilate, cum e şi firesc, genului epic pe care îl exploatează şi îl celebrează la maximum, mizând pe îmbinarea realului cu fantasticul ce permite aducerea în prim-plan a unor personaje excepţionale din lumea lui A fost odată ca niciodată, lume a miracolului posibil sau a excepţiei. Continuarea

Studiu de specialitate – Portrete – Gheorghe Lazăr și Spiru Haret

Autor: prof. Claudia Popescu
Școala Gimnazială Nr. 15, Brașov

”Dascăli buni să-ţi alegi, când pe copii vrei să-i înveţi, că după ale lor năravuri să învaţă şi copiii”- spunea cândva boierul efor Iordache Golescu. Urmându-i sfatul, cu adânc respect, întoarcem filele care se referă la două mari figuri ale culturii şi educaţiei româneşti care au intrat în istorie: Gheorghe Lazăr şi Spiru Haret.
Născut în satul Avrig lângă Sibiu, probabil în 1779, într-o familie de ţărani liberi, Gh. Lazăr a crescut într-un cadru natural la poalele masivului Suru, din m-ţii Făgăraş, în apropierea castelului guvernatorului Transilvaniei, Samuel Bruckental. A parcurs clasele primare la Avrig, fiind copil vioi şi ager la minte, dornic să ştie cât mai multe. Continuarea

Studiu de specialitate – Planul simbolic în romanul ”Moromeții” de Marin Preda

Autor: prof. Pruncuț Daniela
Liceul Tehnologic Sanitar Vasile Voiculescu Oradea

Moromeții este romanul care se identifică întru totul cu spiritul lui Marin Preda, o carte tulburatoare prin simbolurile și semnificațiile pe care le închide, dincolo de epoca în care a fost creat și pe care o evocă artistic. Problematica acestui roman, cât și a celorlalte (“Marele singuratic”,“Delirul”,“Cel mai iubit dintre pământeni” și chiar romanul autobiografic ”Viața ca o pradă ”) este eterna confruntare între om și timpul istoriei agresive.
Despre planul simbolic al romanelor lui Marin Preda comentează criticul Eugen Simion: “În acest solid roman realist există și un al doilea plan, unde semnele, simbolurile trimit la altă față a existenței țărănești.” Cele mai multe dintre aceste simboluri au însă valențe tragic. Astfel, salcâmul tăiat anticipează destinul lui Ilie Moromete, croncănitul ciorilor, blestemul Guicăi însoțesc prevestitor eroul spre golul social de la începutul volumului al doilea. Continuarea

Studiu de specialitate – Romanul balzacian și inteligențele multiple

Autor: prof. Odagiu Mira
Colegiul Economic – Arad

Howard Gardner, profesor de teoria cunoaşterii, educaţie şi psihologie la Universitatea Harvard, şi autor al cărţii “Inteligenţele Multiple”, (“Frames of Mind”), apărută în 1983, porneşte în teoria sa de la constatarea că unii copii cu un coeficient ridicat de inteligenţă nu au rezultate bune la şcoală. El a fost şocat de lunga listă de persoane celebre care au reuşit remarcabil în viaţă, dar au avut dificultăţi în şcoală: Picasso, Einstein, Ghandi, Freud.
El a demonstrat existenţa a opt tipuri de inteligenţă:
Inteligenţa lingvistică. Cei care posedă acest tip de inteligenţă gândesc cu predilecţie în cuvinte şi folosesc cu uşurinţă limba pentru a se exprima şi înţelege realităţi complexe. Copiii cu inteligenţă predominant lingvistică învaţă repede limba maternă şi limbile străine, citesc cu plăcere, folosesc metafore şi îşi aleg mai târziu cariera pe baza capacităţilor. Continuarea

Studiu de specialitate – Motivation in learning English

Autor: prof. Vintilă Ovidiu Leonard
Colegiul Tehnic „Costin D. Nenițescu” Pitești

Argument
Learners’ motivation has become more commonly recognized as perhaps the major determining factor for successful learning in general, whether one is a high school student pushing one’s way through the battery of required courses needed to graduate, or an adult learner taking distance education courses. In any learning setting, the dynamics of motivation will be different. What will help a high school student sustain motivation may not apply to an adult learner, for example. Similarly, what factors affect and enhance learner motivation in the English as a Foreign Language (EFL) setting (in our case) will differ as well. Furthermore, motivation for EFL learners in a middle school or high school class will differ from the experience of an EFL adult learner. Continuarea

Studiu de specialitate Condiția evreului în opera lui Caragiale

Autor: prof. Ana Dumitrescu
Școala Gimnazială Nr. 3, Brașov

Conform Halahei (codul legilor religoase evreieşti), un evreu reprezintă, prin definiţie, o persoană care fie este copilul unei mame evreice (adică, ceea ce contează estelinia maternă), fie o persoană care se converteşte la iudaism conform legii evreieşti.
Iată câteva dintre zicalele vehiculate printre români în ceea ce-i priveşte pe evrei: Jidan cinstit n-am văzut!; E om bun, măcar că-i jidan.; Ce om cumsecade, păcat că-i ovrei!; Pe polon îl înşeală neamţul, pe neamţ italianul, pe italian spaniolul, pe spaniel jidanul, e jidan însă numai dracul! Imaginea evreului în cultura românească este fondată, după cum afirmă unii savanţi, plecând de la chestiunea religioasă.
În mentalitatea poporului român există două ipostaze ale evreului: una a evreului imaginar şi cea de-a doua, a evreului real. Aceste perspective nu se suprapun, existând diferenţe majore între ele. Evreul imaginar este văzut din perspectiva modului de receptare al fiecărui creştin în parte, prin prisma anecdotelor, satirelor, al legendelor populare.
În legătură cu evreul real, istoricul Victor Eskenasy afirmă că nici o informaţie de epocă nu descrie persecuţii în masă ale evreilor sau pogromuri, în acest sens lumea medievală românească deosebindu-se net de cea vest europeană. Jidovi necuraţi, jidan împuţit, jidan necurat, jidan puturos, omul roşu, liftă spurcată, toate acestea sunt apelativele sub care sunt cunoscuţi evreii.
Aceste imagini ale damnării evreilor reies din texte creştine canonice sau apocrife, din colinde. În literatura veche şi cea populară evreii sunt acuzaţi de păcatul suprem, deicidul: Jidul e ucigaşul lui Christos. Jidovii s-au adunat / Tot cu furci şi cu topoare / Pe Dumnezeu să-I omoare.
Evreii erau acuzaţi de creştini pentru necredinţa lor, căci îl renegau pe Iisus. Există un evreu generic, care substituie o întreagă lume evreiască. El este evreul rătăcitor, Ahasverus, însă această legendă nu este vehiculată în nicio Evanghelie, ea a apărând mult mai târziu pentru a justifica diaspora evreiască în favoarea creştini lor. Prin repulsia faţă de evrei, creştinii îşi manifestă dragostea pentru Iisus Christos.
Se vorbeşte adesea despre caracteristicile evreilor. Evreul este considerat omul rău, necurat, hain. Este binecunoscută şi avariţia acestora: Dă-i evreului o rublă, că-ţi mănîncă porcul întreg. În ciuda numeroaselor însuşiri negative atribuite evreilor, s-a conturat şi credinţa conform căreia evreii sunt oameni inteligenţi: Grec galanton / Ovrei prost / Şi ţigan cinstit nu se poate. Din cauza activităţilor parazitare pe care le practică, acelea de cămătar, cârciumar, negustor, jidovii au fost numiţi lipitori. (fragment)

Studiu de spcialitate – Oralitate și relief în opera lui Ion Creangă

Autor: prof. Kremer Simona
Liceul Tehnologic Transporturi Auto, Timișoara

Stilul artistic al unui scriitor este definitoriu în ceea ce priveştevaloarea operei sale. Originalitatea stilului reprezintă cheia intrării unei opere în rândul operelor clasice şi totodată în atenţia criticii literare. Unul dintre scriitorii care s-au impus în literatura română prin originalitatea stilului este Ion Creangă, a cărui componentă stilistică fundamentală este, fără îndoială, oralitatea.
Aşa cum remarcă Gheorghe I. Tohăneanu în cartea Stilul artistic al lui Ion Creangă, scriitorului îi sunt mai dragi vorbele rostite decât cuvintele scrise, asumându-şi doar modestul rol de povestitor, calitate în care se numără printre oaspeţiiveniţi la nunta lui Harap-Alb: „ş-un păcat de povestariu, fără bani în buzunariu”. Din această ipostază, scriitura lui Creangă devine un fel de colocviu intim cu cititorul care parcă s-ar afla la o şezătoare, ascultându-l pe povestitor. În lipsa inflexiunilor vocii şi a altor nuanţări specifice viului grai, autorul foloseştediverse modalităţi prin care textul scris al prozei sale primeşteritmul alert şiînsufleţit al vorbirii. Continuarea

Studiu de spcialitate – Iubirea reflectată în literatură

Autor: prof. Kremer Simona
Liceul Tehnologic Transporturi Auto, Timișoara

„De aș grăi în limbile omenești și îngerești, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea prorocie, și de aș ști toate tainele și toată știința; și de aș avea toată credința, cât să mut și munții din loc, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția mea, și de aș da trupul meu să-l arză, și dragoste nu am, nici un folos nu-mi este. Dragostea îndelung rabdă, se milostivește; dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se semețește, nu se trufește. […] Dragostea nu cade niciodată.”(I Corinteni, 13, 1-8)
Cuvintele Sfântului Apostol Pavel încheie romanul lui Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni, un roman în care personajul principal, Victor Petrini, realizează că într-o lume a urii și alipsei de încredere între oameni, dragostea este unica virtute care poate aduce armonia, fiind nepieritoare. Continuarea